Volum nou de poezii

Într-un prezent dominat de răutate, invidie, materialism și egoism eu continui să compun despre un sentiment atemporal - iubirea. 

Fie că vorbim de iubirea de părinți, frați, surori, pentru sufletul-pereche, iubirea pentru natură și frumos, trăită intens ori în tăcere, ea ne face mai buni și trezește în noi ceva ce altfel nu ar ieși la iveală - umanitatea.

Acest volum vă prezintă iubirea mea pentru povești scrise în versuri, despre oameni și pentru oameni. 

Îl puteți citi în format digital aici:

https://www.wattpad.com/story/190580172-iubirile-sincere-nu-mor

https://www.amazon.com/Iubirile-sincere-mor-Anca-Baloiu-ebook/dp/B07Z4ZVHR4/ref=sr_1_1?keywords=Anca+Baloiu&qid=1571236868&sr=8-1

Octombrie

Pentru că suntem în luna Octombrie, mi-am adus aminte de un text realizat de mine în această lună, fix acum 2 ani în 2017. 

Textul se numește "Dimineți de octombrie" și descrie atmosfera pe care ne-o oferă acest anotimp superb, toamna.

Dimineața când apare pe cer

Soarele cu lumină blândă,

Ploaia și norii îi alungă

De parcă au fost ceva efemer.

Octombrie când avea să vie,

Cu frunzele purtate de vânt

Ușor zburau spre pământ,

Eu eram prinsă în melancolie.

Soarele bătea sfios în geam,

Și astăzi, ca la primii zori.

Toamna îmi dădea fiori,

Cu o cană de ceai mă-ncălzeam.

Dimineți de octombrie,

Văd cum mă înconjoară

Lumina soarelui de-afară,

Ziua asta caldă să-mi fie...