Nu renunt la visul meu

In acest an s-au implinit 10 ani de cand am scris aceasta poveste cu titlu puternic. Aveam 19 ani si cateva luni si dorinta de a scrie o poveste diferita de ce scrisesem pana atunci, ceva ce mi-a intrat la suflet si a ramas asa pana in prezent.
Nu renunt la visul meu e o poveste draga mie care a fost scrisa in perioada 26 ianuarie - 15 martie 2007. Povestea este inspirata din viata unei cantarete si din viata autoarei si pe care v-o arat aici in intregime.

 L-a vazut intr-o seara de vara. Era atat de impresionata de felul in care dansa. Il tot privea... Se indragostise pentru prima oara de cineva, dar era timida. Nu avea curajul sa-i spuna ce simte pentru el si era atat de tanara... Avea aproape 16 ani. Intr-o zi, s-a hotarat sa mearga la el. Nu a mers prea departe si s-a oprit. Baiatul plecase. Ea ar fi vrut sa vorbeasca cu el, dar era tarziu... A mai trecut o zi. In drumul ei spre scoala, l-a vazut din nou. Cobora din autobuz impreuna cu cativa prieteni. Fata a mers din nou la el. De data aceasta, nu s-a mai oprit. A incercat sa-l intrebe ;ce mai faci?, dar el nici nu se uita la ea. Andreea (~numele ei) se intreba de ce se poarta asa. A intrat in clasa. Pofesoara a prezentat-o celorlalti elevi. Era o eleva noua la acea scoala. Toti se uitau ciudat la ea. S-a asezat intr-o banca din mijloc. Dupa terminarea orei, s-a uitat in jurul ei si... hmmm baiatul de care ii placea era in clasa ei. Inainte sa plece din clasa, l-a intrebat: Tu esti cel care dansa asta-vara la plaja? El i-a spus: Da. De ce? Andreea s-a uitat in ochii lui si nu a mai zis nimic. Ajunsa in holul scolii, o fata a intrebat-o daca il cunoaste pe acel baiat, la care ea i-a spus ca il vazuse asta-vara. Dupa cateva minute, pauza s-a terminat. Au urmat alte ore. Dupa terminarea orelor, a plecat la internatul pe care nu il suporta deloc. A ajuns in camera si dupa cateva minute si-a dat seama ca lipseste ceva. A inceput sa caute si dupa catva timp a gasit. Fetele radeau de ea (...) A trecut o saptamana si s-a hotarat sa plece de acolo. Au venit parintii ei si au ajutat-o. Era fericita. In sfarsit, a scapat de atmosfera pe care o creau fetele si de internatul acela parca uitat de lume. A sosit acasa si in acea seara a aflat, in timp ce se uita la televizor, ca se organizeaza o preselectie pentru dansatori. I-a spus mamei ei, dar aceasta nu a fost de acord la inceput, insa mai tarziu Andreea a convins-o si s-a razgandit. Isi exersa in fiecare zi miscarile in fata unei oglinzi prea mici. La scoala, toti copiii radeau de ea. O descurajau de cate ori puteau, dar a venit si ziua cea mare in care ea le-a demonstrat ca nu au dreptate si ca ea nu va renunta niciodata la visul ei. A mers la preselectie. A dat tot ce a putut, insa juriul nu a fost impresionat. Ea a inceput sa planga. Mama i-a spus ca are timp sa faca ce isi doreste si ca va incerca din nou peste cativa ani. Andreea i-a zis ca nu vrea sa incerce peste cativa ani, ce poate incerca acum. Au urmat si alte preselectii. Dupa o vreme, a fost descoperita de un coregraf care vroia sa o ajute. Parintii ei insa nu aveau destui bani, ca sa-i plateasca orele de dans si au refuzat oferta. Copila plangea de ori se gandea la acest lucru, uneori era cat pe ce sa renunte la dorinta de a fi cineva, tocmai din cauza lipsei banilor. Era o fata care nu prea avea prieteni. Nici la scoala nu se prea intelegea cu colegii. Singura care o intelegea era colega de banca, care ii era ca o sora, dar nici aceasta nu era apropiata de ceilalti. Profesorii le apreciau mai mult pe ele, decat pe ceilalti, pentru ca inspirau incredere, pentru ca erau asa cum putini oameni pot fi. Mama ei venea numai noaptea acasa si nu avea prea multa grija de ea, iar tatal ei nu avea pic de respect fata de ea, o batea. De cele mai multe ori - fara motive. A incercat sa-i spuna mamei prin ce trece, dar ea nu vroia s-o asculte. Timpul a trecut si nimic nu s-a schimbat... Intr-o zi, a vrut sa plece de acasa, dar a prins-o tatal ei. S-a purtat cu ea asa cum se purta de obicei. S-a inchis in camera ei si nu a mai vrut sa vorbeasca cu nimeni. La scoala, colega ei de banca aflase numarul de telefon al baiatului de care ii placea. Dupa ce a plecat de la scoala, a incercat sa-l sune, dar nu a raspuns. L-a sunat mai tarziu, dar nu a raspuns el, ci mama lui. I-a spus ca nu e acasa si a vrut sa stie cine il cauta. Fata incerca sa ocoleasca intrebarea, dar nu a reusit si a aflat de la mama lui ca are prietena. Andreea n-a mai spus nimic si a inchis telefonul. Peste cateva zile, parintii i-au dat o veste buna. Aveau banii necesari pentru a-i plati lectiile de dans. Pentru prima data dupa mult timp, era fericita. I-a spus colegei vestea. Ceilalti erau invidiosi, o jigneau. Ei bine, a fost primul pas spre implinirea visului ei. Mergea in fiecare zi cu metroul de acasa pana la scoala de dans. Drumul era lung si obositor. Uneori, lipsea de la scoala pentru lectiile de dans. Incet-incet, familia ei a ramas fara bani si era nevoita sa renunte. Chiar mama ei i-a zis sa renunte, dar fata nu o asculta. Certurile au continuat. Era din ce in ce mai rau... pana cand mama ei s-a hotarat sa-i zica: Ori faci ce spun, ori pleci de acasa!la care fata a raspuns: Daca fac ce spui, inseamna ca trebuie sa fac ce fac toti... sa renunt la visul meu. Nu mai sunt un copil, nu mai ascult de tine, asa ca plec. A plecat doar cu un bagaj, fara bani, era singura... A renuntat la scoala, si-a luat ramas-bun de la colegii ei, dar nu si de la baiatul de care se indragostise intr-o seara de vara. Cei doi au stabilit o intalnire, care s-a dovedit a fi singura. Fata a incercat sa ia legatura cu el, dar el nu ii raspundea la telefon. Dar ea tot insista. El, vazand ca nu este lasat in pace, a sunat-o intr-o seara si a convins-o sa renunte. De atunci ea nu l-a mai sunat. Au urmat si alte intalniri, dar nici unul din baieti nu era asa cum isi dorea. Nici cel care i-a daruit flori, dovada fiind faptul ca dupa o luna, chiar in ziua in care implinea 17 ani, s-au despartit. Muncea pe unde putea, avea un salariu mic si mergea in continuare la scoala de dans cu acelasi metrou. Peste cativa ani, a aparut intr-o emisiune in care dansa alaturi de cateva fete. Si-a schimbat felul de a se imbraca, chiar si coafura. Avea parul scurt acum. Avea mai multi bani, era departe de casa. Noaptea, cateodata, nu putea dormi. Se gandea la cei de acasa pe care ii vizita din cand in cand, dar nu ramanea mai mult de doua zile acolo, langa cei dragi. Era mereu pe drumuri. Sustinea spectacole alaturi de colegii de trupa pe scene mai putin importante. Desi gresea, lumea o aplauda. Avea atata energie, punea suflet in tot ceea ce facea pe scena si la repetitii. Pentru ea nu conta faptul ca e greu sa dansezi asa cum trebuie. La un moment dat, la inceputul anilor '90 o vedeta pop de culoare a descoperit-o si asa a aparut intr-un videoclip de-al ei. Lumea a inceput sa auda de ea. Ofertele nu au intarziat sa apara. A jucat in cateva filme avand roluri mai putin importante. Numai unul din acele filme au facut-o celebra. A avut rolul principal. In film era vorba de viata unei cantarete de origine latina care din nefericire, murise. Povestea personajului seamana oarecum cu ce s-a intamplat in viata ei, in sensul ca avea aceeasi dorinta de a reusi in viata, de a fi artist. Personajul canta intr-o formatie, care la un moment dat a avut nevoie de un chitarist talentat. A venit in casa familiei ei un baiat dragut, brunet, cu parul lung. Se pare ca el a fost ales in trupa. Mergeau impreuna in turnee cu autobuzul. Peste putin timp, cantareata si-a dat seama ca are sentimente pentru el. La un concert in aer liber, multimea era destul de nerabdatoare. Exista pericolul de a se distruge scena, din cauza publicului. Artista a inceput sa cante, iar publicul se linistise. Tatal ei era nemultumit de vestimentatia ei, pentru ca i se parea ca se imbraca sumar. Purta 1 bustier, pentru ca asa vazuse la celelalte cantarete. Ea si chitaristul ar fi vrut sa faca marele pas, adica sa se casatoreasca, dar parintii ei nu au fost de acord. Ea nu i-a ascultat si a plecat la el si i-a zis ca vrea sa se casatoreasca cu el, lucru care s-a si intamplat. Parintii au aflat dupa ce s-au casatorit chiar de la ei. Era prea tarziu, parintii nu mai aveau cum sa-i opreasca. Intr-o seara, a avut loc un mare concert. Andreea trebuia sa imbrace un costum violet. Ea nu canta, pentru ca trebuia sa fie auzita vocea originala. Tatal artistei care a murit a privit-o atent si a zis ca va ajunge o mare artista. Personajul si-a infiintat o casa de moda. Totul era perfect - avea o cariera muzicala frumoasa, un sot care o iubea si casa ei de moda. Din pacate, totul avea sa se termine, pentru ca cineva a ucis-o. La aflarea vestii, toti erau distrusi. Nu intelegeau cum s-a intamplat asa ceva. Dupa ce s-au terminat filmarile, Andreea s-a intors acasa, la parintii ei. Parintii au primit-o cu bucurie. Andreea le-a spus ca urmeaza sa inregistreze primul ei album. Albumul purta numele metroului cu care mergea la scoala de dans. La album a colaborat cu cateva vedete. Stilul melodiilor semana putin cu stilul latino. La sfarsitul anilor '90 a fost lansat albumul. La lansare au venit, in afara de familia ei, colega si spre marea ei uimire - baiatul cu care se intalnise pe vremea cand era eleva la liceu. Dupa ce a cantat cateva melodii si dupa ce a impartit autografe celor de acolo, Andreea a intrebat-o pe colega de ce a venit baiatul. Colega i-a zis ca a vrut sa vina, dupa ce a vazut filmul si primul ei videoclip. Andreei nu ii venea sa creada, pentru ca in urma cu 10 ani, i-a spus sa-l lase in pace si ca nu vrea sa mai stie nimic de ea. Cand Andreea se pregatea de plecare, baiatul i-a cerut un autograf. Andreea s-a intors, s-a uitat la el si i-a spus zambind: Este interesant felul in care se pot schimba oamenii, nu? El i-a zis: Nu stiu despre ce vorbesti! Andreea: Stii foarte bine despre ce vorbesc! I-a dat autograful si a plecat, dar nu a reusit sa mearga prea mult, pentru ca a fost oprita de acelasi baiat, care i-a spus: Sa zicem ca ai dreptate! Poate m-am schimbat! Tu te-ai schimbat?, iar ea i-a raspuns: Nu m-am schimbat. Cei doi au mers acasa. Dupa ce au ajuns la destinatie, el a intrebat-o daca are planuri pentru acea seara; ea i-a spus ca are; el a intrebat-o: Dar maine seara? Fata a ras si a spus: Vrei sa ma inviti in oras. El: Da. E ceva rau in asta? Andreea: Nu, dar e interesant si tu stii de ce. Maine nu am nici un plan, dar ma mai gandesc la ce raspuns sa-ti dau.; El: Bine. Te sun maine; Andreea: De unde stii numarul meu? El: Mi l-a spus colega ta. Dupa aceea, el a plecat. Mama Andreei era deja acasa cand a ajuns ea acolo si i-a spus ca e mandra de ea si ca ii pare rau ca s-a suparat pe ea atunci cand au ramas fara bani si nu puteau sa-i plateasca lectiile de dans. In acea seara au venit apropiatii familiei la ei acasa si au petrecut un timp. Vizitatorii au plecat, luminile s-au stins, Andreea si familia ei s-au odihnit dupa o zi lunga si obositoare. Dupa rasaritul de soare, si dupa primul Buna dimineata pe care si l-au adresat dupa atatia ani, Andreea a plecat sa alerge in parc. In drumul ei spre parc, s-a oprit in fata scolii unde invatase timp de 8 ani. Copacul de langa sala de sport disparuse, in curte nu era nimeni. Totul era trist... Si-a continuat drumul, dar incepuse sa ploua si s-a intors acasa. A deschis usa casei si peste putin timp a sunat telefonul din camera ei; a raspuns, dar era tarziu. Cel care a sunat inchisese telefonul. Mama a intrebat-o cine era?, iar ea a spus ca nu stie. Andreea s-a indreptat spre fereastra. Privea lumea de afara. Aceeasi viata. Nimic nu s-a schimbat. Oameni tristi care fac aproape acelasi lucru in fiecare zi - merg la serviciu si sunt nemultumiti de salarii. Vor sa plece in strainatate, dar si acolo viata e grea. Se opreste in dreptul ferestrei un copil care zambeste. Mama lui il cauta si in sfarsit il gaseste. L-a luat si a plecat. Ii spunea ca era ingrijorata si ca il cautase in tot orasul. A sunat din nou telefonul. Andreea l-a luat de pe masa si a raspuns. Era baiatul cu care urma sa se intalneasca in seara acelei zile. I-a spus sa deschida fereastra. Andreea a intrebat: De ce?. El i-a zis acelasi lucru. Pana la urma a deschis-o. Ploaia nu se oprise. El era in masina in fata casei ei si i-a spus ca nu stia ca va veni acasa la ea. El a intrebat-o daca poate veni in casa si ea a spus ca poate veni. Andreea a coborat scarile si i-a deschis usa. Baiatul a imbratisat-o. Mama i-a vazut si Andreea i-a facut cunostinta cu acel baiat. Numele lui era Eduard si avea 28 de ani. In timp ce Eduard se uita intr-o revista in sufragerie, Andreea i-a spus mamei ca s-a indragostit de el la 16 ani (el avand atunci 17 ani)intr-o seara de vara, iar in toamna aceluiasi an, a aflat ca vor fi colegi de clasa. Cand a plecat de acasa, a stabilit o intalnire cu el, dar dupa aceea, cand ea incerca sa ia legatura cu el, el nu raspundea la telefon. Chiar daca el nu dadea nici un semn, ea il tot suna pana in momentul in care a sunat-o si i-a dat de inteles ca trebuie sa-l lase in pace, ca nu are nici un rost sa continue si sa nu se mai gandeasca... ca intre ei ar putea fi ceva vreodata. Mama era mirata, pentru ca desi el atunci a spus acele cuvinte, acum, dupa atatia ani, vine la ea acasa. Andreea a plecat in sufragerie. Nu vroia sa-l lase prea mult timp singur pe Eduard. El s-a ridicat, a pus revista la locul ei si a spus ca trebuie sa plece. A deschis usa si a plecat. Andreea a ramas nemiscata cateva secunde. Mama a intrebat-o ce s-a intamplat. Ea i-a spus ca a plecat si nici macar nu si-a luat la revedere. Nu mai intelegea nimic. Istoria avea sa se repete. Ea il suna, el nu raspundea. Doar ca de data aceasta el nu i-a mai spus sa-l lase in pace. Andreea nu putea pierde timpul cu astfel de intamplari. Avea de respectat un contract! In urmatoarea saptamana, a mai filmat un videoclip. Filmarile au durat doua zile. Videoclipul a fost filmat intr-un studio ce trebuia sa semene cu un club. Se pare ca si melodia pentru care a fost filmat videoclipul a avut succes, la fel ca prima. In fiecare zi era invitata la emisiuni, facea repetitii alaturi de dansatorii si formatia ei. Dupa o jumatate de an, oboseala si-a spus cuvantul si a luat o pauza de aproape un an - timp in care a calatorit in cateva tari. Isi dorea sa cunoasca cat mai multi oameni, sa viziteze cat mai multe locuri... Dupa aceasta calatorie, s-a intors acasa cu cateva lucruri cumparate pentru ea si pentru familia ei. Eduard se despartise de prietena cu cateva zile inainte ca Andreea sa se intoarca acasa. Andreea nu a mai cunoscut un baiat de mult timp. Nu ii permitea timpul. Cum ei nu ii placea sa stea degeaba, a intrat din nou in studio pentru a scrie versuri si pentru a inregistra melodii. Bineinteles, nu putea face totul de una singura. Au ajutat-o cateva vedete deja foarte cunoscute. Ii placea sa colaboreze cu cei mai buni compozitori si cantareti. La una dintre repetitii, cativa dansatori s-au accidentat. Au fost internati la spital pentru cateva saptamani. Pentru Andreea cateva saptamani insemna(u) foarte mult. A organizat o preselectie si a ales 3 dansatori - 2 baieti si o fata. Albumul era aproape gata. Mai trebuiau doua melodii. Dupa 5 zile au fost inregistrate si cele doua melodii. A plecat acasa si dupa o vreme, a batut cineva la usa. Tatal Andreei a deschis usa. Era Eduard. O cauta pe Andreea. Andreea vorbea la telefon cu regizorul care urma sa-i faca un nou videoclip. A terminat discutia si i-a zis tatei ca trebuie sa plece. Cand a ajuns in sufragerie, Eduard era acolo si i-a zis ca nu stia ca este acolo. I-a spus si lui ca trebuie sa plece. El s-a oferit sa o duca la filmari si a acceptat. Videoclipul s-a filmat in doua zile, ca de obicei. Povestea lui este urmatoarea: Andreea vorbea la telefon cu iubitul ei care ii daruise o bratara, dar care nu putea veni la ea. Andreea i-a spus ca ar fi preferat sa fie el acolo, in loc sa-i trimita acea bratara. A inchis telefonul, si-a luat haina si a plecat cu masina. A oprit-o pe o strada pustie. A coborat din masina si, in drum spre plaja si-a dat jos bijuteriile si alerga. Cand era foarte aproape de plaja, a cazut si a trebuit sa plece la un doctor care i-a bandajat una dintre glezne. S-a intors si filmarile au continuat pe plaja. Dupa aceea, si-a schimbat hainele si coafura. A plecat intr-un studio in care era o scena, iar pe peretele din spatele ei, era un ecran verde. A dansat alaturi de dansatorii ei. Printre ei erau si cei 2 baieti alesi in locul celor care au fost internati in spital. Eduard a fost in ultima zi de filmari acolo. Dupa ultima scena a videoclipului, Andreea le-a multumit tuturor pentru tot, chiar si pentru faptul ca nu au lasa-o sa sufere dupa acea cazatura. Dupa aceea, a discutat cu Eduard in camera unde ea se schimba de cate ori este nevoie pentru un videoclip sau concert. L-a intrebat de ce a plecat atunci fara sa spuna La revedere, iar el nu a stiut ce sa spuna. Pana la urma, a gasit un raspuns, dar nici acela nu era potrivit. Au mai vorbit inca un sfert de ora despre ce li s-a mai intamplat de atunci, apoi au plecat, pentru ca au ramas numai ei acolo. Seara au petrecut-o impreuna la malul marii. Era luna iunie, intr-o zi de vineri... Timpul trecea repede, dar ei nu isi dadeau seama. Intr-un tarziu, au plecat. El a condus-o acasa si nu a plecat decat dupa sarutul de Noapte buna. Nici in a doua zi, nici in a treia zi, ci in a patra zi dupa filmarile clipului, si-a lansat albumul cu numarul doi ce ii purta numele. Andreea si-a anuntat colega din liceu si a venit si ea la lansare. Aceeasi poveste: a cantat cateva melodii de pe album, pentru a starni interesul publicului, a impartit autografe tuturor (copii, parinti, tineri sau varstnici). A rugat-o o batranica sa faca o poza cu ea si nepotelul ei si ea a fost de acord. De la o poza a ajuns sa faca poze cu toti admiratorii ei. A fost una dintre cele mai frumoase zile din viata ei. Eddy a invitat-o in oras si ea a acceptat. A urmat o seara romantica la lumina lumanarilor, printre petale de trandafiri, intr-un loc stiut numai de ei. Cei doi si-au dat seama cat de mult tin unul la celalalt si ca ar trebui sa incerce sa se cunoasca mai bine. Seara a continuat asa cum a inceput; au ramas amandoi si au privit rasaritul de soare. Zilele ce au urmat au fost pline de evenimente: interviuri pentru diferite reviste, sedinte foto pentru aceste reviste, decernari de premii - la un astfel de eveniment a pasit pe covorul rosu alaturi de Eddy purtand o rochie de culoare verde mult prea decoltata. Imediat, ziaristii au scris despre ea, punandu-i poza pe prima pagina a ziarelor. Tatal ei a cumparat un astfel de ziar si i l-a aratat fetei. Ei nu ii venea sa creada. Nu-si inchipuia ca tinuta ei va deveni subiect de prima pagina in ziare. Daca se imbraca intr-o rochie simpla si cuminte, lumea nu mai spunea nimic, dar ea a vrut sa iasa in evidenta si bine a facut. Un artist precum ea nu trebuie sa se imbrace precum oamenii obisnuiti. A vandut rochia si cu banii stransi de pe urma ei, a ajutat cativa copii orfani. O televiziune i-a propus sa faca un jurnal care sa fie difuzat la televizor si ea a fost de acord. Timp de o saptamana, cameramanii au fost alaturi de ea oriunde: la coafor, acasa, la interviuri, la emisiuni, la concerte, in locurile in care se plimba, pentru ca publicul sa o cunoasca mai bine. Andreea se impartea intre muzica, filme, pentru ca a jucat si in cateva filme. Intr-unul din ele, a jucat rolul unei sotii care credea ca sotul o insala, lucru care s-a dovedit a fi adevarat. A luat copilul si a plecat departe. Si-a schimbat coafura. Avea parul scurt. A invatat sa se lupte si s-a batut cu sotul ei pentru ca se saturase de felul in care se purta cu ea. Daca in film, se lupta cu sotul, in realitate lucrurile stateau altfel. Dupa terminarea concertelor si a filmelor s-a gandit ca ar fi bine sa faca iar o pauza, dar nu inainte de a castiga un premiu pentru cea mai buna melodie. A castigat premiul, a aparut intr-o emisiune si a vorbit despre asta si dupa aceea s-a retras, dar nu fara motive. Ea si iubitul ei au plecat intr-o vacanta de doua luni la mare - timp in care Andreea a invatat sa inoate si a mers in locuri in care nu a mai fost pana atunci. Ultimele doua zile ale acelei vacante au fost cele mai frumoase. Cei doi au vizionat un film la un cinematograf in aer liber. Filmul s-a terminat, spectatorii s-au ridicat si spre usa de la iesire s-au indreptat. Eddy a luat bagajele cu care au venit in urma cu doua luni si le-a dus in masina. Andreea a mai ramas putin in camera de hotel, dar a venit si ea. Au ajuns acasa la el, au despachetat, dupa care au avut o discutie serioasa despre relatia lor. Asa au hotarat ca ea sa ramana acolo. A doua zi, el s-a trezit primul si s-a ridicat usor, pentru a nu o trezi. Hmmm... se pare ca ea s-a trezit si l-a intrebat: Unde pleci? El s-a intors zambind, i-a spus Buna dimineata! si a sarutat-o. Andreea i-a spus: Ocolesti intrebarea!, dar nici de data asta n-a primit un raspuns. Ea s-a ridicat din pat si a plecat sa-si faca un dus. Cand s-a intors, si-a ales o bluza si o fusta, s-a imbracat si a plecat, dar nu inainte de a-i spune lui Eddy ca-l va suna mai tarziu. Eddy a ramas singur si s-a gandit la ce sa-i cumpere Andreei, pentru ca a doua zi era ziua ei de nastere. In cele din urma, s-a decis si a plecat in cautarea cadoului. In drum spre magazin, s-a intalnit cu un prieten din copilarie. Nu au stat prea mult de vorba, pentru ca baiatul nostru avea treaba. La sfarsitul discutiei, au promis ca se vor intalni mai des. Eddy s-a oprit la un magazin de bijuterii. Dintre 15 modele de inele a ales unul singur cu initiala numelui Andreei. Pleaca la serviciu si o suna pe Andreea. Ii spune ca ajunge mai tarziu acasa. Pe Andreea nu o deranjeaza acest lucru. Seara, cand ajunge acasa, aprinde lumina si observa ca Andreea nu este acasa, dupa ce ii striga numele de mai multe ori. Ea era pe balcon, vorbea cu cineva la telefon. L-a vazut si a incheiat convorbirea. Andreea i-a zis ca nu a auzit cand a venit. L-a imbratisat, iar el i-a spus ca trebuie sa discute ceva, s-au asezat pe un fotoliu, el i-a daruit o cutituta rosie zicand ca este pentru ea. Andreea nu stie ce este si il intreaba. El ii spune sa o deschida. Ea deschide acea cutiuta si descopera un inel de argint cu initiala numelui ei. Eddy o intreaba daca ii place, ea raspunde: Imi place foarte mult! Dar pentru ce ocazie? Eddy o priveste in ochi si spune: Este cadoul meu pentru ziua ta. Ea ii aminteste ca ziua ei nu era atunci, ci a doua zi. Eddy ia cutia din mainile iubitei, ia inelul din ea. O roaga pe iubita sa ii dea mana; Andreea il intreaba de ce? el nu mai spune un cuvant, ii ia usor mana si ii pune inelul pe degetul inelar. Ii ia mainile in palme si o intreaba: Andreea, vrei sa fi sotia mea? Andreea: As putea sa zic Nu, dar nu vreau, as putea sa zic Nu stiu, dar nu vreau. Deci raspunsul meu este: Daca ma intrebai si acum 10 ani, raspunsul meu era tot Da, vreau sa imi schimb numele cu numele tau. Eddy: Un raspuns cam lung :) Andreea: Da, dar dupa felul in care ma privesti, imi dau seama ca e ceea ce vroiai sa auzi! Raman un timp in acel fotoliu, dupa aceea Eddy o duce in dormitor, tinand-o in brate. Cei doi si-au anuntat parintii dupa doua luni (de la cererea in casatorie) ca urmeaza sa faca pasul cel mare. Parintii lui erau fericiti, dar parintii ei nu. Motivul era unul simplu - Eduard nu era roman, dar pentru Andreea nu conta faptul ca parintii ei nu au fost de acord. Au inceput pregatirile de nunta. Andreea a intrebat-o pe colega din liceu daca vrea sa fie domnisoara de onoare si a acceptat, in timp ce Eduard l-a intrebat pe prietenul din copilarie - pe numele lui, Cristian - daca vrea sa-i fie cavaler de onoare si a acceptat si el. Andreea si-a invitat parintii, cele doua matusi, cei doi unchi, verisoarele si verii ei. Eduard si-a invitat si cumnatul. Spre deosebire de Andreea, nu era singur la parinti, ci avea o sora. Nunta a avut loc la sfarsitul lunii octombrie. Toti invitatii erau fericiti, in afara de parintii miresei. La nunta a cantat si Andreea. Dupa nunta, mirii au plecat cateva zile la munte. La inceputul iernii, a fost ziua de nastere a lui Eduard. Andreea nu i-a cumparat nici un cadou, pentru ca a vrut sa fie altfel decat ceilalti din familia lui. Dupa doua saptamani, in ajunul Craciunului, Andreea a aflat de la doctor ca urmeaza sa devina mamica. Seara i-a dat lui Eduard vestea. Era atat de fericit... Dupa 9 luni, a adus pe lume doi gemeni - un baiat si o fata. Inca nu era hotarata in privinta numelor, dar se gandea ca ar trebui sa-i cheme Cosmin si Anca. Ii placeau numele si le-a pastrat. Copiii aveau aceeasi zodie precum ea - zodia fecioarei. Anca si Cosmin au crescut, iar Andreea i-a lasat in grija mamei ei, pentru ca a decis sa revina pe scena. Cu timpul, era din ce in ce mai cunoscuta. Lumea o oprea pe strada, ii cerea autografe. Cariera ei a mai continuat 14 ani. Andreea nu isi lasa copiii sa asculte radio. Intr-o zi, copiii ei cantau in camera lor. Andreea , crezand ca asculta muzica la radio, a mers la ei si a spus sa-l opreasca. Anca i-a spus ca nu ascultau muzica, ci cantau chiar ei. Andreea a ramas uimita. Nu a stat prea mult pe ganduri si a infiintat un grup format din cei doi gemeni si inca doi copii mai mari cu un an. Astfel, la varsta de 8 ani, Anca, si fratele ei urcau pentru prima oara pe o scena, la scoala la care toti patru invatau. Aveau costumele lor facute chiar de mama Andreei. Dupa ce un an de zile, Anca, Cosmin, Raluca si Mihai au cantat numai pentru colegi si parinti, au intrat in studio pentru a inregistra primul lor album ce avea sa poarte numele grupului, adica Glow. La inceput, le-a fost mai greu, pentru ca publicul nu ii cunostea, dar cu trecerea timpului, lumea a-nceput sa auda de ei. In timp ce colegii lor se jucau si isi faceau temele, ei stateau pe drumuri si repetau din greu pentru spectacole, filmau videoclipuri. Serbau zilele de nastere ale fiecaruia. Acestea fiind singurele zile libere ale lor in care mergeau in excursii, vizitau muzee si cunosteau lume noua. La scoala mergeau din ce in ce mai rar, pentru ca nu le permitea timpul. De aceea, cand Anca si Cosmin aveau 12 ani si ceilalti 13, au renuntat la scoala, dar nu pentru mult timp. Dupa doi ani, s-au reintors la scoala, pentru ca trebuiau sa dea un examen. Toti patru au trecut (de) acest examen. Au ales un liceu de arta. In primul an de scoala, Anca s-a indragostit de un baiat de la acelasi liceu. Prima oara l-a vazut in statia de autobuz. Il vedea mereu in curtea scolii, dar niciodata nu a vorbit cu el. Era timida precum mama ei si singurii ei prieteni erau colegii de trupa. In acelasi an, s-a organizat o petrecere la care a fost invitata si Anca. Era singura, nu cunostea pe nimeni. La un moment dat, acel baiat s-a asezat langa ea. A intrebat-o cum o cheama; aceasta i-a spus. El i-a spus numele. Il chema Adrian. Au vorbit mult in acea seara. Dupa ce petrecerea s-a terminat, el a condus-o acasa la ea si au facut schimb de numere de telefon. A intrat incet in casa, pentru a nu-si trezi parintii. A doua zi, Andreea a intrebat-o pe Anca cum a fost petrecerea. I-a spus ca a fost frumoasa... si nimic mai mult. Anca a plecat la scoala. Adrian nu a fost atunci la scoala. A sunat-o pe Anca, dar a raspuns Andreea. Aceasta i-a spus ca Ancuta nu e acasa. A intrebat cine o cauta. El i-a raspuns si a spus ca suna mai tarziu. Anca avea 6 ore, dar a plecat acasa inainte de ultima ora. Nu era profesoara de franceza la scoala. In drum spre casa, a cumparat o pereche de cercei. Acasa, mama ei i-a spus ca a sunat un baiat cand era la scoala si ca va suna mai tarziu. Anca a intrebat cum il cheama pe baiat si a primit raspunsul. Nu a mai asteptat sa fie sunata si l-a sunat. L-a intrebat de ce nu a fost la scoala; el i-a zis ca nu s-a simtit bine. Au stabilit o intalnire in acea zi. Inainte de intalnire, Anca si mama ei s-au plimbat prin oras pentru a cumpara haine. In timpul acesteia, Andreei i-a venit ideea de a compune un cantec pentru ea si Anca. Nu au stat prea mult pe ganduri si au plecat acasa unde au lasat ce au cumparat, dupa aceea s-au indreptat spre studio. Acolo era unul din compozitorii Andreei. El le-a ajutat. Dupa mai putin de o ora, melodia era gata. Mai trebuiau versurile, pe care Anca si Andreea le-au scris in zece minute. Melodia va fi pe ultimul album al Andreei. Anca i-a zis mamei ca trebuie sa plece si a plecat. Andreea a ramas la studio, iar Anca l-a sunat pe Adrian si i-a spus ca va intarzia putin. In cele din urma, a ajuns la locul intalnirii. Adrian se asezase pe o banca in parc. Anca a ajuns la el si l-a intrebat daca a asteptat mult. El a zis ca nu. S-a asezat langa el si au vorbit aproape 20 de minute. Anca i-a spus ca va canta cu mama ei un cantec, el fiind compus mai devreme. El a intrebat-o despre ce este vorba in cantec si a spus ca e vorba de viata mamei ei dinainte sa ajunga celebra. A inceput sa ploua si au plecat, fiecare avand drumul lui. Anca s-a intors la studio. Mama ei era inca acolo. Dupa un timp, a venit si Eduard. A asteptat ca fiica si sotia lui sa inregistreze melodia care se numea Nu renunt la visul meu. A fost foarte atent la versuri... Dupa terminarea inregistrarii, a aplaudat si le-a strans in brate. A zis ca este foarte mandru de ele. Ele s-au bucurat. Au plecat acasa toti trei. Dupa un an, Andreea a lansat ultimul ei album. S-a hotarat sa se retraga si sa-si lase copiii sa-si continue cariera. La-nceput, publicului nu-i venea sa creada ca Andreea renunta la muzica. La acea lansare, a cantat si formatia din care faceau parte Anca si Cosmin. Spectacolul s-a terminat cu melodia cantata de Anca si mama ei. Toti erau incantati de spectacol. Toata lumea aplauda si era fericita. Cu trecerea timpului, s-a obisnuit cu faptul ca Andreea nu va mai canta. Grupul din care faceau parte copiii Andreei a avut un succes urias. Au avut din ce in ce mai multe concerte, apareau in emisiuni. Lumea vroia sa-i vada si sa ii asculte. Intr-o seara, cei patru au fost invitati la o petrecere. Raluca nu se simtea prea bine. A plecat afara. Cosmin a urmat-o. A incercat sa o linisteasca, dar se simtea tot mai rau. Cosmin i-a anuntat pe ceilalti ca pleaca cu Raluca la spital si n-a vrut ca nimeni sa-l insoteasca. Cei doi au plecat cu masina lui. Se grabeau. Au ajuns la o linie de cale ferata. Din pacate, masina s-a oprit acolo. Cosmin nu putea s-o mai porneasca. Era foarte suparat. A incercat sa iasa din masina, dar era prea tarziu. Un tren se apropia tot mai mult de ei. Raluca a inceput sa planga. Cand a iesit Cosmin din masina, trenul i-a lovit. Au murit pe loc. Cineva a anuntat politia. Ceilalti au aflat ce s-a intamplat a doua zi. Ancai nu-i venea sa creada ca si-a pierdut fratele atat de repede. Nu-si putea opri lacrimile. Ea si colegul ei de trupa, Mihai au refuzat sa-i inlocuiasca pe cei doi cu altcineva. Si-au continuat drumul purtand acelasi nume cu care s-au lansat si, se pare ca au avut acelasi succes. Dupa cativa ani, au organizat un concert in memoria Ralucai si a lui Cosmin. Alaturi de Anca si Mihai au cantat mai multi artisti.