Obsesia mea (ești tu)

Povestea din spatele textului: băiatul de care te-ai îndrăgostit iremediabil și pe care nu l-ai cunoscut niciodată, nici virtual, nici în realitate. O simplă imagine a sa ți s-a întipărit în minte și a devenit obsesie. Genul acela de iubire de care nici măcar prietenul tău nu trebuie să știe. Sufletul unei femei e un cufăr plin de mistere. Da, se poate! Să fii cu cineva fizic, și cu gândul la altcineva, alt băiat. Numai că nu toți recunosc asta. Eu recunosc. Și nu-i prima oară când se întâmplă, pentru că mereu cred că merit mai mult, mai bine. Ce rost are să fii cu cineva numai de ochii lumii, dar sufletul să îți fie pustiu... Fără cel care ți-a devenit obsesie. Dar pentru că trăim într-o societate în care ți-e greu să visezi și să fii înțeleasă, trebuie să accepți pe oricine. Să taci ținând totul ascuns și lăsând focul acela să piară. 

Foi arămii

Toamna își așterne nuanțele-ntr-un târziu 

Cu harul neschimbat deloc de vremuri... 

Privești și simți răcoarea vântului și tremuri, 

Te plimbi cuprins de peisajul ușor ruginiu. 

   

Foi arămii se desprind mișcându-se necontrolat 

Prin aer, de sus în jos, pierdute pe străzi cenușii... 

Te grăbești la destinație și începutul ploii 

Ai prins iarăși fără umbrela ce acasă ai lăsat. 

   

În curând ai să ajungi undeva de ploaie ferit 

Sub un acoperiș ce-ți va fi peste noapte adăpost, 

Te vei simți confortabil de parcă acasă ai fost, 

Îți iei rămas-bun și la drum ești pornit... 

  

Foi arămii, Septembrie 2013.

Acesta e un text pe care l-am scris acum patru ani și care, zic eu, se potrivește imaginilor pe care le-am imortalizat eu astăzi, într-o zi de toamnă însorită, o zi aniversară a bunicului meu ce a împlinit vârsta de 85 de ani și căruia i-am urat "La mulți ani!"