Toamna își așterne nuanțele-ntr-un târziu
Cu harul neschimbat deloc de vremuri...
Privești și simți răcoarea vântului și tremuri,
Te plimbi cuprins de peisajul ușor ruginiu.
Foi arămii se desprind mișcându-se necontrolat
Prin aer, de sus în jos, pierdute pe străzi cenușii...
Te grăbești la destinație și începutul ploii
Ai prins iarăși fără umbrela ce acasă ai lăsat.
În curând ai să ajungi undeva de ploaie ferit
Sub un acoperiș ce-ți va fi peste noapte adăpost,
Te vei simți confortabil de parcă acasă ai fost,
Îți iei rămas-bun și la drum ești pornit...
Foi arămii, Septembrie 2013.
Acesta e un text pe care l-am scris acum patru ani și care, zic eu, se potrivește imaginilor pe care le-am imortalizat eu astăzi, într-o zi de toamnă însorită, o zi aniversară a bunicului meu ce a împlinit vârsta de 85 de ani și căruia i-am urat "La mulți ani!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu