Oglinda fermecată a prințesei

Oglinda fermecată a prințesei

O poveste de Anca Băloiu

Martie 2024

Tereza este o mică prințesă sfioasă, visătoare, frumoasă și talentată. Și-ar fi dorit un frățior sau o surioară pentru a împărți jucăriile și pentru a-și petrece timp prețios, dar... nu a fost să fie. Deodată, își închide ochișorii de culoarea castanei, cu părul negru lăsat pe spate. Îi apare în vis o imagine cu ea privind într-o oglindă, dar nu una oarecare, ci una fermecată. Își vede reflexia în ea și își spune 3 dorințe: 1. Să fie pace în lume. 2. Soare în fiecare zi. 3. O primăvară eternă. Ca printr-o minune, toate dorințele se adeveresc! 

Totuși, ar mai fi ceva... Oare ce? Fetiței îi place mult să joace diferite roluri, dar nu îndrăznește să se urce pe scenă. Nu încă! În camera ei are un pian la care cântă uneori, iar într-o zi se gândește să compună un cântecel. La fereastra ei apare o rândunică și Tereza o privește atent timp de câteva secunde. Ușor - ușor, mâinile ei de copil se plimbă pe clapele pianului... Vocea sa cristalină răsună dincolo de fereastră, până într-o gradină plină cu trandafiri de toate culorile. A doua zi, cântecelul este gata! Ea începe a cânta:

Azi, mai mult decât ieri, Începutul unei primăveri Mă învăluie în mister Și mă ia, mă duce, sper... La o lume cum e lumea toată Mai frumoasă ca niciodată! Oglinda mea, oglinda fermecată Spre ea ușor mă poartă. Eu dorințele mi le-am rostit Când în oglindă am privit. Pe rând ele s-au împlinit Așa cum, așa cum mi-am dorit! Fetița și-a deschis ochii. Și-a promis că nimeni și nimic nu-i va sta în cale să își împlinească dorințele. Iar într-o bună zi, va urca pe scenă și va juca, va cânta cum va putea mai frumos și mai bine. Sfârșit.

10 Martie 2024