La 1 Martie sărbătorim Mărțișorul. Îl sărbătoresc și eu prin două poezii scrise de mine în 2012, respectiv 2018. Cea scrisă la 1 Martie 2012 se numește exact așa "Luna lui Mărțișor", iar cealaltă e dedicată special mamei scrisă în Iulie 2018 și are titlul "Grija unei mame".
Luna lui Mărțișor
Așteptam din nou să vină
Această a treia lună din an
Și, iată, că apare și sper să țină
O zi cât o lună din fiecare an.
Un cadou legat de un șnur
Doamnele, domnișoarele primesc
De la persoane dragi din jur
Pe care le respectă c-un gest firesc.
Puritatea și tot ce-i seamănă
Se completează, uneori, perfect
Cu nuanța ei, acum, geamănă:
Semnificația sentimentului imperfect.
Două culori formează o brățară
Purtată la mâna fetelor,
O dată-n an ca prima oară,
Dată din partea voastră, domnilor.
Grija unei mame
Rătăcim în căi greșite,
Mergem pe drumuri bătătorite
În loc să creem unul nou.
Vorbim, dar cuvintele n-au ecou,
Plângem când nimeni nu vede,
Ne e greu și cine ne crede?
Trece o zi, trec două,
Începem una nouă
Ce seamănă cu celelalte.
Vânăm cuvinte fără fapte,
Alegem cu mintea,
Mai puțin cu inima.
Altuia încrederea i-am rănit
Când am mințit.
Uităm ce ne-a învățat ea,
Respectul, iubirea, bunătatea.
Din întreaga lume-i singura
Căreia chiar îi pasă
De avem o zi frumoasă.
Ne-a purtat în pântece,
Înțelegea niște scâncete
Ca pe dorințe, rugăminți,
Țipa când nu eram cuminți.
Oricât de rea e societatea
Ne veghează mereu ea,
Citește dincolo de zâmbete amare,
Oferă necondiționat îndrumare,
Cu nimeni n-are seamăn,
Vorbele-i sunt cântec de leagăn.
Să zicem ‚nu’ tentațiilor trecătoare,
Oamenilor cu fețe înșelătoare,
Multe să refuzăm în lumea asta mare,
Însă nicicând grija unei mame.
Mergem pe drumuri bătătorite
În loc să creem unul nou.
Vorbim, dar cuvintele n-au ecou,
Plângem când nimeni nu vede,
Ne e greu și cine ne crede?
Trece o zi, trec două,
Începem una nouă
Ce seamănă cu celelalte.
Vânăm cuvinte fără fapte,
Alegem cu mintea,
Mai puțin cu inima.
Altuia încrederea i-am rănit
Când am mințit.
Uităm ce ne-a învățat ea,
Respectul, iubirea, bunătatea.
Din întreaga lume-i singura
Căreia chiar îi pasă
De avem o zi frumoasă.
Ne-a purtat în pântece,
Înțelegea niște scâncete
Ca pe dorințe, rugăminți,
Țipa când nu eram cuminți.
Oricât de rea e societatea
Ne veghează mereu ea,
Citește dincolo de zâmbete amare,
Oferă necondiționat îndrumare,
Cu nimeni n-are seamăn,
Vorbele-i sunt cântec de leagăn.
Să zicem ‚nu’ tentațiilor trecătoare,
Oamenilor cu fețe înșelătoare,
Multe să refuzăm în lumea asta mare,
Însă nicicând grija unei mame.
