Luna lui Mărțișor

A venit luna Martie și teoretic, și calendaristic vorbind, vine primăvara! Un anotimp în care totul renaște, inclusiv natura. Acum 9 ani, respectiv 8 ani, am compus câteva versuri dedicate acestei prime luni din noul anotimp! 

Început de primăvară (Martie 2011)

O altă lună în calendarul meu.

Să o aștept nu a fost greu.

Timpul trece din ce în ce mai ușor!

A venit din nou luna lui mărțișor!

Sărbătorim ființa ce zi de zi ne crește

Și, cât timp aici o găsim, ea ne iubește.

E lângă noi din clipa când venim pe lume

Și ea ne învață multe lucruri bune!

Azi, ca și ieri, e încă o zi cu soare,

Azi natura e frumoasă precum o floare.

Totul prinde culoare și reînvie iară!

Primim cu bucurie un început de primăvară!

Luna lui Mărțișor (Martie 2012)

Așteptam din nou să vină

Această a treia lună din an

Și, iată, că apare și sper să țină

O zi cât o lună din fiecare an.

Un cadou legat de-un șnur

Doamnele, domnișoarele primesc

De la persoane dragi din jur

Pe care le respectă c-un gest firesc.

Puritatea și tot ce-i seamănă

Se completează, uneori, perfect

Cu nuanța ei, acum, geamănă:

Semnificația sentimentului imperfect.

Două culori formează o brățară

Purtată la mâna fetelor,

O dată-n an ca prima oară,

Dată din partea voastră, domnilor.

Sărbătoarea Iubirii

În această lună, Februarie, se împlinesc 16 ani de când am obținut locul 3 la Concursul "Cea mai frumoasă declarație de dragoste", în clasa a X-a la vârsta de 16 ani și jumătate. Inițial, am vrut să particip cu versurile unui cântec al lui Justin Timberlake, dar plăcându-mi și atunci să scriu, m-am hotărât să mă prezint cu o creație proprie. Am citit numai textul în limba română, nevrând să iau din timpul celorlalți participanți. Am câștigat o diplomă și o inimă pe care scria "I Love You", deși festivitatea a avut loc de Ziua Îndrăgostiților în varianta românească, și anume de Dragobete.

Devize

În toamna anului 2015 câteva cuvinte pe care le-am scris în finalul acestui articol http://anca2010.blogspot.com/2015/09/despre-mine.html, mi-au devenit deviză, adică un fel de motto, cuvintele după care te ghidezi în viață, și anume "Lucrurile bune se obțin cu răbdare." 

Acum după mai bine de 4 ani, la începutul anului 2020, am adăugat o deviză mai complexă decât aceea: "Lumea va fi un loc mai bun când vor conta cei 7 ani de acasă, iar rușinea va deveni o calitate." Eu, fiind o timidă și o introvertită toată viața, am ajuns la concluzia că, deși tupeul, obrăznicia sunt în prim-plan acum, eu vreau să fiu cuminte cât mai am de trăit de azi înainte, pentru că tupeul nu te ajută dacă nu îl ai în ADN. Nu îmi stă bine când vorbesc urât, când urăsc sau invidiez. Prefer să mă ocup de ce îmi place să fac, să arăt latura mea pozitivă, deoarece aceasta mă caracterizează și îmi conferă o stare plăcută. Răutatea dăunează dacă nu te reprezintă. Sunt oameni care pot fi obraznici fără să sufere în vreun fel, pentru că așa sunt ei construiți, să fie răi. Eu, probabil, m-am născut să fiu om bun, sensibil, eu plâng când aud un cântec emoționant, mă deranjează persoanele care îți vorbesc nerespectuos, în special dacă nu te cunosc. Mă plac așa cum sunt și asta contează cel mai mult pentru mine, dar mai presus de atât, cel mai bun lucru ce ți se poate întâmpla e să ai parte de sănătate. E mai importantă decât orice!

Arc peste un deceniu

Acum aproximativ 10 ani, în vara anului 2010, am scris un mic articol pentru un site care actual nu mai există.

Articolul se numește simplu "Depresia", iar conținutul este acesta:

"Cazul Mădălinei Manole a readus în discuție cuvântul "depresie". Am observat reacții de genul "avea ce să mănânce, casă, mașină", dar în viață nu e de ajuns să ai un acoperiș deasupra capului și o mașină să ajungi mai repede în anumite locuri, iar dacă ai bani, ai totul. Oamenii au nevoie și de atenție din partea celorlalți. Au nevoie să simtă că le sunt ascultate părerile, că sunt respectați. Altfel, ajungi să te îndepărtezi de ceilalți, să crezi că nu te mai dorește nimeni și încet-încet cazi în depresie. 

Dar depresia se poate trata, dacă povestești prin ce treci, dacă îi lași pe cei apropiați să te ajute să treci peste această boală - depresia - și totul va reveni la normal cu trecerea timpului."

Timpul a trecut, suntem în 2020, luna ianuarie. Ieri am aflat că un om valoros, ca Mădălina Manole de altfel, a murit tot din cauza depresiei, din pricina faptului că a vrut să facă bine, să își arate bunătatea, iubirea față de semeni, cu decență, bun-simț și, mai presus de toate, având curajul de a fi ea însăși. Și-a riscat atât sănătatea, cât și viața pentru o cauza nobilă. Aceasta este Cristina Țopescu, fiica unui mare comentator sportiv român, Cristian Țopescu. Două Valori contemporane cu noi, de care ar fi frumos să ne aducem aminte și despre care să povestim generațiilor care vin după noi.

Odihnească-se-n pace!