Serbare cu prichindei
de Anca Băloiu
~ Iunie 2023 ~
Verde este o culoare a acestei săptămâni pe care o dedicăm naturii, mediului înconjurător. Exact așa fac și protagoniștii acestei povești.
E finalul anului școlar, iar doamna învățătoare Florența împreună cu învățăceii ei și câțiva prieteni necuvântători, celebrează în curtea școlii, la aer curat.
Corina: - Roco? Roco? Unde ești tu, Roco?
Corina este o fetiță tare drăgălașă, cu pistrui și gropițe în obrăjori și are 8 ani la finalul clasei întâi. Roco este iepurașul ei drag în vârsta de 1 an. L-a adus la serbare să se joace cu el, dar...
Tomiță: - Ha! Te-am prins, codiță pufoasă! Ce faci, mâncătorule de varză, frunze și morcovi?
Tomiță l-a prins pe Roco (iepurașul Corinei). El este un elev foarte, dar foarte vorbăreț, cu un an mai mic decât Corina. Poartă o cămașă în carouri roșii, blugi 3/4 și o șapcă un pic prea mare pentru circumferința
căpșorului său.
Ah, nu v-am zis mai multe despre doamna Florența! Dumneaei are 41 de ani și este învățătoarea lui Tomiță, a Corinei, a lui Marinuș și a Rominei. Este o femeie potrivită de statură (1.60 - 1.62 înălțime), roșcată, păr ondulat, lung, ochi verzi-albăstrui. E blândă când trebuie și fermă la nevoie! Are și o pisică pe nume Miți, de numai 2 ani. Pisica este gri cu ochi albăstrui spre gri. Miaună mereu!
Miți: - Miau, miau, miau...
Marinuș: - Doamna, cum facem o pisică să nu mai miaune?
Romina: - Așa cum facem un câine să nu mai latre!
Marinuș: elev plângăcios, 8 ani.
Romina: elevă silitoare, 7 ani.
Marinuș (plângând în hohote): - Doam-naaaa, mi-a răspuns urât...
Romina (scoțând limba): Na, că iar smiorcăi ca un prost!
Florența: - Gata, copii! Am venit aici, la zi de sărbătoare, nu să ne ciondănim prostește!
Micul conflict se oprește aici. Copiii se joacă frumos în curtea școlii: cântă, dansează în horă, citesc poezii, plantează flori în ghivece.
În semn de răzbunare, Romina rupe floarea din ghiveciul lui Marinuș. Marinuș începe a jeli zgomotos și a se bosumfla cumplit de rău. Plantarea de flori se oprește brusc.
Doamna Florența o roagă pe Romina să-i ceară scuze lui Marinuș, dar fetița se încăpățînează să nu. Își încrucișează mâinile în piept și așa rămâne. Stană de piatră, nu alta! Florența o îmbunează dându-i-o pe
mîța Miți "mieunoasa" în brațe să se joace. Asta mică, Romina, mușcă "momeala" și, până la urmă, își cere vruta scuzo-iertare lui Marinuș. Se iau în brațe, mîța se agață de cămașa lui Marinuș, o rupe puțin și el iar începe "bocetul". E clar că nu mai sunt amici pe veci. Punct!
Tomiță și Corina, ceva mai pașnici decât ai lor colegi, hrănesc pe blănosul cu coada scurtă, Roco, cu morcovi și varză de se umple curtea de frunze verzi de varză. Sătul, Roco țopăie spre tabăra "adversă" formată din Romina-Marinuș, iar Mițicot vine de la Romina și Marinuș, la Corina și Tomiță.
Prichindeii încep a vorbi toți simultan și în aceeași vreme de nu se mai înțelege om cu persoană și elev cu învățăcel!
